vineri, 6 februarie 2015

Tipuri de ingineri

Din moment ce blog-ul se intituleaza "Jurnalul Inginerului Modern" (făcând referire la un jurnal de bord, asemeni căpitanilor de vas), m-am gândit că ar fi taman potrivit un articol despre tipurile de "ingineri" pe care le-am observat atât în cadrul Universităţii, cât şi în afara acesteia. Articolul în cauza este o satiră menită să aducă zâmbetul pe buze, aşadar sper să nu existe divergenţe dacă vă regăsiţi printre categoriile enunţate (este doar lumea văzută din prisma mea). Aşadar, dispunem de următoarea clasificare:

1) Inginerul anilor '70-'80 - poreclit adesea cu apelativul "Nea", mie personal mi se pare cel mai "fain" tip de inginer. Bătrân, călit în toate aspectele ingineriei (de la algebră booleană, până la circuite integrate analogice), acest inginer reprezintă modelul clasic pe care cu toţii îl ştim, iar totodată, îndrăgim. Simplu, modest, mereu pregătit cu o glumă şi înarmat cu o pildă din tinereţea sa plină de experienţă, inginerul anilor '80-'90 se face distins atât prin tricoul său caracteristic din material subţire, cu mânecă scurtă şi dunguliţe, cât şi prin privirea sa ce îţi inspiră încredere, căldură, siguranţă şi un mesaj de "Mie mi-a trecut ceasul, fiule, acum este rândul tău sa te ridici!". Domnul "Nea" este genul de inginer ce va avea întotdeauna asupra sa trei mari lucruri: un stilou pentru a se semna, un creion pentru a desena şi un tirbuşon... Un adevărat "hall of famer".

2) Inginerul "lup bătrân" - această specie se poate observa de la o poştă. Mereu îmbrăcat la costum, cravată, cu un zâmbet ce poate ascunde atât veşti bune cât şi proaste,  "lup bătrân" este un maestru al principiilor şi mecanismelor ştiinţifice din spatele  ingineriei atât veche, cât şi nouă. Este mereu în pas cu actualităţile şi descoperirile din domeniu, fiind dat în vileag de părul cărunt ce denota multe nopţi nedormite şi o carieră de invidiat (inginer şef al programării sistemelor de calcul pe cartelă ştanţată). Eu unul admir foarte mult acest tip de inginer, deoarece este un om aspru, uneori absurd (are totuşi o vârstă...), extrem de critic, însă totdeauna binevoitor în instruirea studentului spre a-i urma paşii.

3) Inginerul "faţă-lată" - unul dintre tipurile de ingineri care mă intrigă la culme. Tehnic vorbind, este "viitorul inginer", cel venit din provincie, care nu îşi poate vedea interesul şi sacrificiul părinţilor săi mai departe decât pot vedea eu fără ochelari (miopie, dioptrii de +3.0 la ochiul drept). Acest tip de inginer doreşte a termina facultatea, pentru a avea şi el o "pâinică" de mâncat (nimic rău în asta), însă nu poate vedea mai departe de ura faţă de profesori şi materia "împuţită şi inutilă" de îi este predată (nu ma întelegeţi greşit, şi eu am profesori de "o au promisă", iar totodată, o tonă de materii ce mi-au displăcut la vremea lor, însă acum le văd oarecum mica utilitate/contribuţie în formarea mea ca inginer). La sfarşitul zilei, inginerul "faţă-lată" nu este chiar un antagonist, dimpotrivă, va ajunge să aibă un locşor de muncă (sper), va rămâne cu amintiri frumoase (din punctul meu de vedere) din timpul studenţiei, însă nu va putea progresa spre a ajunge un "Nea" sau un "lup bătrân". Însă, nu pot judeca oamenii astfel... Fiecare alege ce îi face placere.

4) Inginerul "badger" - acest tip de inginer corporatist este foarte apropiat de cel al zilelor noastre, fiind unul dintre inginerii "tocilar" sau "faţă-lată" ce au prins un post bun şi nu se pot despărţi de badge-ul aferent acestuia. Îl poţi surprinde adesea în locuri publice, aglomerate, mergând ţanţoş cu ecusonul la gât de parcă ar fi cel puţin preşedinte. Nu mă intelegeţi greşit, şi eu dacă aş intra la Microsoft sau IBM, spre exemplu, nu m-aş da înlături de la orice oportunitate spre a mă lauda, însă nici ostentativ, mai ales într-o sală de curs plină cu studenţi ce dau examen, trăind sub ideea că am uitat de unde am plecat, sau la un seminar, cu tableta în mână, trecând studenţii absenţi pentru că vorbesc (încă o ai promisă de la noi, Vulpe, stai liniştit că nu te-am uitat!).

5) Inginerul "geniu" - acest tip de inginer nu înceteaza niciodată spre a mă uimi. Un om simplu, modest, ce prezintă o minte ageră şi "garnisită" cu un bagaj de cunoştiinţe excepţional. Poate asimila într-o zi cât alţii în cinci, iar totodată, poate găsi aplicabilitate pentru orice principiu. Este tipul de inginer făcut pentru o astfel de meserie, pentru care aş putea băga mâna în foc ca vă avea un viitor strălucit (nu la noi în ţară, evident). Am avut deosebita plăcere şi onoare spre a cunoaşte astfel de persoane şi pot spune că sunt oameni cu capul pe umeri, gusturi bune în muzica, simţul umorului dezvoltat şi o privire largă asupra vieţii, având o influenţă deosebită în formarea mea ca şi inginer. Pentru mai multe referinte, vă sfătuiesc să cercetaţi despre "Generaţia de aur a Electronicii". Vă mulţumesc! :)

6) Inginerul "pasionat" - una dintre speciile mele preferate (pot susţine faptul că şi eu unul am un oarecare astfel de instinct). Acest inginer sau "viitor inginer" este omul ce se intereseaza despre orice din domeniu, fiind un "jack of all trades, master of none", făcând o pasiune din cercetarea în domeniu (chiar recent am vizitat un bun prieten, alături de alt la fel de bun tovarăş, petrecând câteva ore pentru a ne uita peste revistele de electronică din anii '80, discutând scheme şi împărtăşind idei, experienţe... Un lucru cu o însemnătate ridicată pentru mine, de care nu se poate bucura toată lumea). "Pasionatul" îşi frământă mereu mintea cu câte o problemă, întorcând situaţia pe toate părţile sale. Este un vizionar al vremurile ce vor urma, încercând mereu să re-inventeze roata, mai bună şi mai perfectă. Tot respectul pentru asemenea oameni! 

Sper din toată inima faptul că v-a plăcut articolul meu şi că nu aţi pus la suflet glumele "nesărate" din cadrul acestuia. În opinia mea, un inginer are putin din fiecare categorie explicata anterior, iar totodata este precum un copăcel... Deţine caracteristicile atât a celor ce l-au sădit, cât şi a vecinilor săi din livadă. Un inginer trebuie să fie precum un briceag elveţian, pregătit pentru orice situaţie, însă totodată, adaptabil în orice circumstanţe. Trebuie să aibă o inclinaţie spre a cerceta şi a descoperi mereu lucruri noi, iar de asemenea, să nu înlocuiească niciodată ruşinea de a spune: "Nu ştiu" cu orgoliul... Un inginer trebuie să fie mereu cu capul pe umeri, optimist, plin de amintiri frumoase şi să nu lase viaţa personală să îi afecteze munca (dacă te droghezi în timpul liber, nu vii să pici studenţi sau să îţi baţi joc de programele pe care le faci, domnule Victor "Primul-nume-al-lui-Basarab"). Aş putea lungi discuţia ore în şir despre cum privesc eu un inginer al zilelor noastre, însş consider că nu îşi are rostul în cadrul acestui articol. Poate într-unul viitor. Până atunci, aştept opiniile dumneavoastră, iar totodată, vă doresc o seară bună în continuare! :)

Un comentariu:

  1. cred că badgerii și față lată pot ajunge lupi bătrâni, dacă își revizuiesc atitudinea și se chinuie să progreseze!

    RăspundețiȘtergere