Viaţa poate fi privită în diferite moduri, însă de cele mai multe ori, îmi place să o asemăn cu un joc. Nu mă refer la unul clasic pe calculator, cu grafică şi online, ci mai mult la un joc ce implică strategie, determinare şi un gram de noroc (asemeni celui de cărţi). Astfel, ieri pe la 5:00 dimineaţa, când m-am întins în pat după un lung maraton de învăţat la "Prelucrarea Imaginilor", alături de primul gând ca ar trebui să arunc pătura din pat pentru că nu am loc de ea, mi-am amintit de "vremurile bune" în care stăteam cu prietenii la cantina facultăţii, împărţind un pet de bere şi jucând de la Poker şi Rent, până la Hearts sau 101. Astfel, am putut crea în minte un joculeţ asemeni poker-ului, ce implică un pachet de cărţi prestabilit şi o minte agera, burduşită cu idei înşelătoare, iar totodată, şi de bună credinţă. Nu am reuşit încă să pun cap la cap toate detaliile, însă un nume provizoriu ar putea fi "Joc de Cărţi" (clar, scurt şi cuprinzător), cuprinzând o sumedenie de cărţi şi reguli (pot spune, oarecum, că îl "practic" de ceva vreme, iar uşor-uşor ajunge sa fie jocul meu preferat... dar, al cui nu este uneori?).În primul rând, acest joc nu se practică niciodată cu prietenii, ci doar cu străinii. Imaginaţi-vă o încăpere atât de imensă încât pereţii nu pot fi zăriţi, ci doar mesele aliniate tacticos precum termenii unei matrice, ce se lungesc pe linii şi coloane interminabile. O masă poate susţine maxim cinci jucători (numărul preferat al studentului), fiecare dintre aceştia fiind obligaţi să poarte o mască după bunul plac (fie că este intimidantă, vesela sau sobră, fiecare are obligaţia şi libertatea de a alege).
Dupa ce te-ai aşezat la una dintre mese (presupunem că eşti ultimul jucător necesar), jocul poate începe. Fiecare dintre oameni aleg cinci cărţi din pachetul propriu şi le pun cu faţa în jos, în dreptul lor (doar ei ştiind conţinutul acestora). Pe parcursul jocului, fiecare dintre participanţi trage câte o carte dintr-un pachet pus la mijloc, obţinut din amestecarea a jumatate din pachetele de la masa respectivă. Toţi jucătorii se afla sub un jurământ faţă de regulile jocului, iar astfel vom considera faptul că aceştia le vor respecta cu stricteţe. Ambele mâini trebuie să fie permanent pe masă, antebraţele fiind la vedere (voi explica ulterior de ce). Participanţii pot crea alianţe ascunse. Astfel, la fiecare tură, un jucător poate executa fie una dintre cele cinci cărţi ale sale, sau poate trage o o alta din pachetul de jos, fiind obligat să o joace pe aceea. După ce sunt jucate, cărţile sunt aruncate într-un morman alăturat, acestea devenind opace, neputând fi citite de către alţi jucători (numărul actual al căţilor existente fiind necunoscut, efectele acestora nu pot fi recunoscute de către toţi participanţii). Scopul jocului este a-ţi face adversarul să renunte, fie punându-l într-o pozitie tipică de "şah-mat", or să îl faci a-si termina cărţile din pachetul propriu (jumatatea ce a ramas dupa amestecare). Esenţial, trebuie să rămâi singurul de la masă.
Cărţile pot avea diverse efecte atunci când sunt jucate, atât asupra jucătorului, cât şi a celorlalţi, având astfel o consecinţă ascunsă sau vizibilă tuturor. Îmi este dificil a-mi ilustra imaginaţia pe hârtie, astfel voi da exemplu în continuare de câteva cârţi specifice jocului:
1) "Cartea prostului": Prezintă efect parţial ascuns, permiţând jucătorului să se prefacă în anumite situaţii. De pildă, nu îşi poate da seama ce ar trebui să joace, încercând să comunice cu ceilalţi jucători pentru a afla informaţii cu privire la strategia lor, aceştia fiind obligaţi să raspundă oarecum (pot minţii, însă un răspuns este necesar). Frumuseţea acestei cărţi consta în faptul că poate fi utilizată împotriva celor ce prezintă un scop similar cu al tău, însş fiind precum o sabie cu două tăişuri, prezintă şi un deficit în faptul că îţi poti divulga singur slăbiciunile, sau ceilalţi jucători pot începe să te priveasca asemeni unui "bufon".
2) "Cartea înşelăciunii": Ideea de bază constă în faptul că, după folosirea acesteia, viitoarea carte trasă din pachet poate rămâne în mâna jucătorului, spre a fi păstrata drept a-VI-a carte pe care o are la dispoziţie. Cotul nu trebuie să fie ridicat de pe masă, iar astfel, ceilalti participanţi vor încerca să păcălească jucatorul în cauză spre a-i vedea cartea. Dacă se ajunge în situaţia utilizării consecutive a acestei cărţi, jucatorul va fi eliminat din joc, deoarece va avea ambele mâini ocupate, fiecare cu câte o carte, ulterior neputând executa nicio alta acţiune (lăcomia, bat-o vina!).
3) "Cartea ciclopului": Efect vizibil, astfel încât, obligă toţi jucătorii, timp de trei mâini, să îşi dezvăluie cele cinci cărţi ascunse (inclusiv a-VI-a, daca discutăm despre utilizarea celei menţionate anterior). Astfel, participantul poate încerca să deduca ce strategii şi gânduri ascund ceilalţi, însă totodată, şi cărţile sale sunt dezvaluite parţial, timp de o mână.
4) "Cartea reciprocităţii": Jucatorului i se permite să facă schimb de o carte, dintre cele cinci prestabilite, cu un alt participant, însă nu aleator. Respectivul trebuie sa fie o persoană ce a fost, sau va urma, să fie aleasă într-o alianţă, provizorie sau permanentă.
5) "Cartea luminii": Conţine efect vizibil, jucătorul ce o utilizeaza alegând a pune într-o lumină bună, sau proastă, un alt jucător, astfel obligând majoritatea efectelor benefice sau maliţioase să fie direcţionate către acesta, ulterior obligându-l să piardă jocul, sau să rămână în cadrul acestuia. Cartea nu poate fi folosită asupra jucatorului ce o utilizează.
Momentan, doar aceste cărţi am putut născoci, ulterior reuşind să adorm. După terminarea jocului, participantul ce a ramas singur la masă poate avea mai multe opţiuni, printre care: acesta poate rămâne pe loc, aşteptând alţi jucători să se aşeze la masa unde este "învingător" (deşi, poate dura o bună bucată de vreme), sau poate alege să se alature alteia, însă sub condiţia de a-şi lăsa jumatatea pachetului pe masa. În ambele cazuri, respectivul campion este marcat cu un semn distinctiv pe antebraţ, ce va semnala altor jucători "victoria" sa în faţa altora.
Presupun ca, aţi realizat oarecum faptul că, nu vorbim aici despre un simplu joc de cărţi situat pe tărâmul fanteziei, iar totodată, de ce uneori cu toţii alegem să îl jucăm, deşi ştiind că rezultatul dedicării acestuia poate aduce drept răsplata singurătate sau înstrăinare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu